Acum o luna am citit un articol despre un studiu efectuat de oameni de stiinta, studiu care demonstra ca viitorul poate influenta trecutul si ca timpul poate merge inapoi. Foarte complicat, am citit articolul de vreo trei ori si nu sunt sigura nici acum ca l-am inteles pe deplin.

In laborator se pot demonstra multe in timp ce noi stam pe marginea santului si ne gandim ca reactiile din eprubeta nu se vor transforma prea curand intr-o tornada ce vine direct spre casa noastra. Asa ca atunci cand am auzit usa de la intrare trantindu-se si am vazut vartejul in sufragerie, am acceptat adevarul celor citite in articol.

Mi se intampla uneori sa nu am chef de nimic. Sa vreau sa stau in casa cu orice pret, cu atat mai mult daca afara se pregateste o ploaie.

Din pacate, ii promisesem lui Alex o plimbare prin Bucuresti, ocazie cu care trebuia sa ii fac si cateva portrete pentru a marca cel de-al 1000-lea like al carui autor era, pe pagina mea de facebook OglinziDeArgint.

Sa fii cinstit in ceea ce faci, sa nu lasi prieteniile, obligatiile sau placerile sa-ti influenteze munca, sa fii mereu constant in respectarea valorilor si criteriilor ce stau la baza unei lucrari de calitate, dar mai ales sa faci cu iubire totul, este ceea ce admir, respect si apreciez.

Timp de o luna, actorii Teatrului Mic s-au asezat si ridicat de pe acest scaun. Urmele pasilor lor s-au amestecat cu ale mele si au ramas marturie efemera pe cartonul de pe podea.

Sa vezi copiii cum cresc sub ochii tai este un mare privilegiu. Eu nu am copii ai mei dar ma gandesc la toti copiii pe care ii fotografiez ca si cum ar fi ai mei. Desigur, eu ii vad o ora pe an, ora in care sunt mancati, spalati, odihniti - dar tot e ceva, pentru ca vad multi copii.