"I don't want realism. I want magic. Yes, yes, magic!" (A Streetcar Named Desire)

Imbatranim. Uitam. Viata ne smulge din noi si ne abandoneaza printre straini. Zi dupa zi, noapte de noapte, devenim ei. Sadim si crestem in noi vise pe care le pierdem apoi pe drumul spre nicaieri.

Fotografiind spectacolul "Vivien Leigh - Ultima conferinta de presa" mi-am amintit ca la 16 ani imi doream o replica din filmul "Pe aripile vantului": "You should be kissed and often and by someone who knows how." Cand vrem mai mult acceptam provocari, uitam de limite, ne luam de mana si mergem inainte, fiind noi, doar noi. Inca ma gandesc la acea replica. Intineresc?

Fotografiile sunt realizate la Teatrul Excelsior in timpul repetitiilor pentru spectacolul "Vivien Leigh - Ultima conferinta de presa" de Marcy Lafferty.

Traducerea si adaptarea: Lamia Beligan si Liana Ceterchi.

Cu LAMIA BELIGAN in rolul Vivien Leigh.

Regia artistica: Liana Ceterchi.

Decoruri si costume: Liana Ceterchi si Lamia Beligan.

Sau, de ce nu, "Frankly, my dear, I don't give a damn."?